În acea vreme Constantinopolul era înconjurat de către musulmani, iar în Biserica Vlaherne în timpul slujbei de priveghere creştinii se rugau din răsputeri să fie izbăviti de pericol. Între rugatori se afla şi pelerinul de origine slavă Andrei cel Nebun întru Hristos împreuna cu ucenicul său Fericitul Epifanie. Ridicându-şi ochii spre cer, Andrei cel Nebun întru Hristos a văzut-o pe Preasfânta Fecioară cum trecea prin văzduh, înconjurată de cete de îngeri şi sfinţi. Maica Domnului s-a aşezat in genunchi şi s-a rugat îndelung, iar după rugăciune Presfânta Fecioară şi-a scos de pe cap omoforul său şi l-a aşternut peste credincioşii, care se rugau în Biserică. A fost un semn, că Ea este protectoarea lumii creştine şi că prin rugăciunile Sale ne apără de vrajmaşii văzuţi si nevăzuţi.
Fiind uimiţi de această miraculoasă vedenie, Andrei cel Nebun întru Hristos şi Fericitul Epifanie, au vestit-o la toată lumea. Ajutorul Maicii Domnului s-a văzut foarte repede - duşmanii fără vărsare de sânge s-au retras din preajma oraşului. În amintirea acestui eveniment întreaga Biserică Ortodocsă a început să prăznuiască regulat această sărbătoare, începând cu sec. XII.
Conţinutul duhovnicesc al sărbătorii ne descoperă grija permanentă a Maicii Domnului faţa de noi, credincioşii, şi ne învaţă să alergăm cu smerenie în rugăciune la Ea, Maica Grabnică Ajutătoare şi Apărătoare în rugăciunile Sale către Fiul Său şi către Dumnezeu. Anume de aceea Praznicul Acoperământul Maicii Domnului este foarte iubit de toţi creştinii ortodocşi.
